Arhitectura calculatorului
Se referă la comportamentul unui sistem de calcul așa cum este văzut de un programator
Modelul pe care se bazează majoritatea calculatoarelor contemporane este formulat de către matematicianul John von Neumann în 1945.
Din principiile von Neumann rezultă faptul că un calculator digital trebuie să conțină următoarele 5
componente:
2. UNITATEA DE MEMORIE (UM)
Un mediu de memorare în care se depozitează programul și datele aferente
3. UNITATEA ARITMETICA-LOGICA (UAL)
Un mediu de prelucrare care asigură funcțiile de natură aritmetică și logică pentru prelucrarea datelor
4. UNITATEA DE COMANDA ȘI CONTROL (UCC)
Un mediu de control capabil să interpreteze instrucțiunile extrase din memorie și să controleze procesul de automatizare a calculelor
5. UNITATEA DE IEȘIRE (UO)
Un mediu de ieșire care să asigure extragerea rezultatelor
ROM – Read Only Memory
RAM – Random Acces Memory
1. Sistemul de calcul este controlat de software, adică de programe.
2. Un program care rulează este încărcat în memoria internă(RAM)
3. Instrucțiunile programului sunt preluate și executate de Unitatea Centrală de Procesare – UCP (Procesor).
4. Datele necesare rulării programului, numite și date
de intrare, sunt preluate de la unitatea de intrare și/sau memoria externă(hard-disk)
5.In urma prelucrării se obțin informații, numite și date de ieșire,care sunt fie salvate în memoria externă(hard-disk) sau transmise către unitatea de ieșire(monitorul)